U tenimi cchjù, mancu na lira, si senta stu ritornellu tutt’ i jurni,
ma ‘nta l’Europa simi tutt’ inzem’ e l’euro e’ ra moneta nazionale,
E qunn’ è juta avant’ sta ricchizza, tutti cuntenti l’avimi accettat’,
penzann’ chi cosi jivini cangianni, immeci, pezzent’ e mort’ e fama simi finiti,
Ccu ri spadd’ a ru muru simi chjavat’, u ‘nn’ arrivami mancu a fin’e misu
e de quann’ e juta in penzion’ a lira narrangiamu ppe tirar’ avanti,
A ra putiga tutt’ è ‘ncaratu, pijiamu tre panini immec’e sei,
a frutta a guardamu ccu l’occhj e a lassamu mangiari a cchin’ a vinna.
Nuj tiram’a currjia tutt’i jurni, mentr’ a TV va carcariann’ e minta ‘nta capa
a ri guagnuni, cu cavizu e dd’esser’ firmatu, ruttu, sculuritu e puru car’e de custar’.
A matina, po passa ru posteru, porta ogne jurnu na bulletta,
u coru ‘mpazziscia d’inta u pettu, quannu leggimu ca cifra è salata.
Speriamu ca ritorna ra vecchjia lira, ca nuj sapimi qual’ era ru giustu costu,
pregannu ca ricangia ‘ncuna cosa, ppe arrivari par’ a fin’e misu.
Caterina Filippelli