‘A festa ‘e Natali ‘ntu paisu nostru.
I vigni scìnnunu ‘ntu maru
e ri marinari pènzanu a piscàri.
È propriu beddu u paisu nostru.
C’è na via longa longa
ccu ri casi appiccicati,
i rughi ‘ncutti ‘ncutti,
i strati strittu strittu
e ri guagnuneddi ca jocanu
a ra ‘mmucciatedda cittu cittu.
È propriu bedda a ruga nostra
ccu i tendìni janchi a ri finestri
e ri profumi ca nescini ‘di casi.
Ma l’atru jurnu i cosi su’ canciati:
“Cummari Sisina” e “Cummari Titina”
si suni ‘mbrigati fortu fortu
e ognunu s’à cchjiusa ‘a porta.
I ranni su’ nimìci,
ani dittu cche mò ‘n avanti
n’avimu e scordàri u salutu tutti quanti.
Sù finiti i risi e ri jochi cchju cuntenti
e puri i guagnuni ane stari attenti.
Ma ara scola simi tutt’assai cchju sperti,
e a ‘sti ciotìe nemmenu ci penzami,
simi amici e sempri a vrazz’aperti.
E ppo’, a cosa cchjù importanti:
“Sta arrivannu Natali e nascia Gesù”
E’ festa ccu i parenti,
manciami, vivimi e ridimi ancora ‘e cchjù,
cu ra prozzula ‘a tombula e ri carti
a ri penzeri ‘un ci pensami cchjù.
Novanta, a pagùra; settantasetti, i zappi;
Unu, l’Italia; trentatré, l’anni ‘e Cristu.
Com’è bedd’a tombula.
A ra tombula si cumincia ppe jocari
e si finiscia sempri ppe ‘mbrigari.
L’atri sù sempri affortunati
e quannu ten’u ternu é troppu tardi,
manca nu numeru pe ra tombula
e ‘nta n’ura unn’escia mai.
Pò ‘ncunu arrasa i luppini,
n’atru ‘un senta nenti
e torn’appressu l’avìmi ‘a richjamari:
Novanta, a pagùra; settantasetti,i zappi;
ricumincia a cantilena
e ‘na raggia vá e n’atra vena.
Simi tutt’attori ‘nta sta festa
eddè tuttu beddu chissu filmu
cu tutti i sceni ca restanu ‘nta testa.
Quanti cosi duci subb’a banca:
chjinuliddi, crispeddi, crustuli e tardiddi
è megghjù rìdiri ca ‘n’acchjiappàri ‘di capiddi.
Chist’annu a mamma, prima e ‘si scordàri,
tutt’i i ricetti addittu e ‘ni ‘mparari.
À cuminciatu cu ri crustuli,
sù na cosa fina e piacini cchjù dde tuttu
sia curu melu ca cu ru vinu cottu.
Tutta robba bona:
– farina nu pochiceddu ‘e chjù du menzu chilu;
– ‘nu biccheru ‘e ogghju ‘e chiddu bonu;
– ‘nu biccheru ‘e marzala;
– ‘nu biccheru ‘e vermutu;
– ‘nu pochiceddu ‘e rummu;
– melu ‘nu terzu ‘e chilu;
– ‘na strjcata ‘e chjovi ‘e garofanu;
– ‘na strjcata ‘e cannedda;
– ‘u sucu ‘e tri o quattru partuvaddi;
Para cu me scordati nenti.
E mò cumincia ‘a bedda danza.
‘Na cassarolicchja ppe ‘sta grazza ‘e Diu,
coriamu tuttu cu ru focu, ma senz’u melu.
Subbu u jestilu c’è ra farina ‘cu ra conca,
‘a linchjmi chjanu chjanu cu ra robba coriata
e a ‘mpastamu cu ru cori.
Quannu a pasta è bedda liscia e accuntenta l’occhj
simi già a ‘nu bonu puntu.
Facìmi i pallineddi cu ra pasta
e i strjcami cu ru jitu
subbu u crivu o na forchetta
ppe venìri quatretti ppe quatretti.
A ‘stu puntu ci vò n’ogghju ppe ‘u frittu
dintra ‘na cassarola cchjù lariga ca strjtta
e quannu l’ogghju frjia e vudda
è prontu ppe ‘i tuffi a lingu’affritta.
I sculami dintra ‘na menzetta
e mintimu ‘u melu ‘nta conchetta,
‘u coriamu chjanu chjanu
e ppo i crustuli, senza focu, ci jettamu.
Avimu menzu terminatu,
‘i sculami, e ri conzami ‘nti smaltati
cu vinu cottu o mennulicchji culurati.
Pò tutt’avanti ccu ‘i tardiddi,
crispeddi a ventu e chjinuliddi.
Nu focolaru rannu ccu ‘na zzucca e lignu,
com’era bedda a pacia ‘nti famigghji,
ni potimmi riuniri tutti quanti
i guagnuni cu ri guagnuni
e i ranni cu ri ranni.
Quantu su sperti e cioti certi mammi,
‘u penzanu a ra cuntentizza ppe ri figghji,
ma cura nasca si fannu sulu danni.
Ma nui simi cchjù assennati ‘e loru
e ‘stà cosa ‘unn ‘a potimu cumportari,
tuttu ‘u misi sù jurni ‘e festa,
‘ncuna cosa l’avìmi ‘e ‘scogitari.
A ra ‘mmeculata avìmi e fari l’alberu,
mestu mestu e senza lussu,
ccu ri pallini colorati
e ri luci jancu e russu.
Pò vena Santa Lucia,
‘a Santa ppe l’occhji sani
e ni mancimi u vinu cottu cu ru ranu,
chi profumu c’è ‘nti casi ‘ntà ‘sti jurni,
vinu cottu mennuli e cannedda
a vita ccu ‘sti festi è probbiu bedda.
Ppe far’ appaciari ‘si capitosti ‘e mammi
s’è penzatu ca i crustuli ni mannammi;
si una si chjica l’atra accunsenta
li dicìmi a tutt’e dui,
‘ccussì una è felice e ‘l’atra è cuntenta.
<< Mamma Sisina, a “Cummara Titina”
t’ha mannati i crustuli cu ri mennuli >>.
<< Mamma Titina, a “Cummara Sisina”
t’ha mannàta a pitta cu ri passuli >>.
‘Nta na vota sanu liberati e currunu
ognunu fora ‘a porta ppe s’abbrazzari fortu.
Para ccù ‘nnè mai successu nentu
e tutti i paroli si sù perzi, si,
ma perzi dint’u ventu.
Parimi picculi all’ogghji delli mammi
ma tantu giudiziu avìmi nuji guagnùni
e di cori rapìmi li portuni.
“Buon Natale” e tanta pace a tutti.
Cataldo Filippelli
Copyright © – 23.11.2016